Lagărele pentru mişcarea rotativă se împart în rulmenţi şi în lagăre de alunecare. Se diferenţiază dacă forţele care apar între piesele mobile sunt transmise prin elemente de rostogolire sau de alunecare.

Rulmenţi

Rulmenţii se compun în general din două inele cu căi de rulare integrate. Corpurile de rulare sunt dispuse între inele şi se rostogolesc pe căile de rulare. Corpurile de rulare au diferite forme cum ar fi: bile, role cilindrice, ace, role conice sau role butoi. Colivia conduce de regulă corpurile de rulare, le menţine la o distanţă egală şi împiedică atingerea reciprocă a acestora. La rulmenţii cu ace şi la cei oscilanţi fără bordură centrală, colivia asigură suplimentar orientarea corectă a corpurilor de rulare. La lagărele dezmembrabile, colivia ţine corpurile de rulare împreună şi facilitează astfel montarea rulmenţilor. Pentru aplicaţii speciale se folosesc şi rulmenţii cu bile, cu role şi cu ace fără colivie.
Materialul standard pentru colivii este tabla din oţel, pentru unele aplicaţii şi tablă din alamă. Coliviile masive sunt din alamă, oţel, duroplaste sau din alte materiale. Foarte răspândite sunt şi coliviile din termoplaste, în special acelea din poliamidă ranforsată cu fibră de sticlă.
Inelele de ghidare şi corpurile de rulare sunt fabricate în special din oţel aliat cu conţinut ridicat de crom, tratate termic, dar şi din oţel de cementare. La lagărele speciale pentru condiţii extreme de funcţionare – sarcină, turaţie, temperatură, coroziune – se folsesc oţeluri, materiale plastice, ceramică, precum şi alte materii prime rezistente la temperatură şi/sau inoxidabile.
Rulmenţii se oferă în varianta deschisă, precum şi etanşată pe o parte sau pe ambele părţi. Cele mai uzuale tipuri de etanşare sunt cele cu fantă şi cu buză.

Caracteristici şi aplicaţii

Fiecare tip de rulment are proprietăţile sale caracteristice şi se pretează astfel pentru diferite aplicaţii de suspensie. Nu există reguli general valabile pentru alegerea tipului de rulment, deoarece trebuiesc evaluaţi mai mulţi factori precum şi influenţele lor reciproce. Astfel, pe lângă sarcină şi turaţie, trebuiesc considerate şi temperatura, lubrifierea, vibraţiile, montajul, întreţinerea, etc. În multe cazuri, cel puţin una dintre dimensiunile principale ale lagărului – adesea diametrul orificiului – se stabileşte deja prin dimensionarea construcţiei invecinate.
Lagărele pentru solicitări predominant radiale se numesc rulmenţi radiali. Majoritatea lagărelor radiale suportă solicitări combinate, de ex. rulmenţii radiali cu bile, rulmenţii radiali axiali cu bile, rulmenţii cu role conice sau rulmenţii oscilanţi. Rulmenţii cu role cilindrice de tip N şi NU, majoritatea rulmenţilor cu ace, manşoanele cu ace, precum şi inelele cu ace se pot încărca numai in direcţie radială.
Rulmenţii axiali se pretează pentru solicitări predominant axiale. Rulmenţii oscilanţi axiali şi rulmenţii axiali-radiali cu bile pot prelua atît sarcini axiale cât şi radiale. Restul lagărelor axiale sunt adecvate numai pentru sarcini în direcţii axiale.
Dacă gabaritul radial este limitat se aleg rulmenţi cu secţiune redusă cum ar de exemplu: colivii cu ace, manşoane cu ace cu sau fără inel interior, rulmenţi cu bile sau diferite tipuri de rulmenţi oscilanţi. Pentru încărcări axiale se folosesc colivii axiale cu ace, rulmenţii axiali cu ace sau cu bile.
O altă caracteristică este modul de ghidare a arborelui de către rulment. Atsfel, există rulmenţi care permit deplasări axiale, lagăre care ghidează arborele în direcţie axială în una sau ambele sensuri precum şi rulmenţi care permit dezalinieri unghiulare între arbore şi carcasă.
Pentru stabilirea dimensiunilor rulmenţilor se ia în considerare în primul rând valoarea solicitării şi tipul sarcinii – statică sau dinamică – precum şi durata de funcţionare şi siguranţa de exploatare a suspensiei. Lagărele rotative sunt în general solicitate dinamic. Lagărele cu o mişcare relativă foarte lentă, oscilatorie sau cu solicitări în stare de repaus se consideră ca fiind solicitate static. La dimensiuni exterioare identice, rulmenţii cu role suportă în general solicitări mai mari decât cei cu bile. La încărcări mici şi medii se folosesc în principal lagărele cu bile, la încărcări mai înalte şi la diametre de arbore mai mari, predominant rulmenţii cu role.

Lagăre de alunecare

Lagărele de alunecare ca şi lagărele de rostogolire au menirea de a susţine şi de a ghida piese mobile. În acelaşi timp ele trebuiesc să preia şi să transmită forţele dintre piese. În timp ce la lagărele cu rostogolire – rulmenţii – elementele suspensiei sunt separate prin elemente rotative, la lagărele de de alunecare piesa mobilă – adesea un arbore, un pivot sau o tijă – glisează pe suprafaţa de alunecare a piesei fixe – bucşă, cuzinet sau fâşie. Mişcarea de alunecare are loc direct între stratul glisant al lagărului şi piesa susţinută de acesta. Lubrifierea se asigură prin lubrifianţi integraţi sau prin straturi glisante aplicate pe corpul de susţinere. La mişcarea rotativă, jocul de lagăr între arbore şi stratul de alunecare asigură mobilitatea perechii glisante.

Lagărele de alunecare se oferă ca lagăre radiale, axiale, fîşii, cuzineţi şi în diferite alte variante. Funcţionarea lor este silenţioasă, sunt adecvate în special pentru solicitări înalte la viteze de rotaţie sau pivotare reduse, precum şi la temperaturi extreme. Datorită caracteristicilor lor specifice, acestea se utilizează în aproape toate ramurile industriale, în special atunci când gabaritul este foarte limitat.